08 ianuarie 2016

You'll never walk alone

When you walk through a storm,
Hold your head up high,
And don't be afraid of the dark.
At the end of a storm,
There's a golden sky,
And the sweet silver song of a lark.
Walk on through the wind, Walk on through the rain,
Though your dreams be tossed and blown..

Walk on, walk on, with hope in your heart,
And you'll never walk alone.......
You'll never walk alone.

Walk on, walk on, with hope ïn your heart,
And you'll never walk alone.......
You'll never walk alone.



07 ianuarie 2016

Realitatea

Ai încredere în tine, valorizează-te, bucură-te de tine și nu renunța la lucrurile pe care le consideri importante. Zâmbește și relaxează-te! Vei descoperi pe negândite că viața ta este compusă doar din clipe în care se întâmplă lucruri bune și că le vei savura deplin alături de sufletul tău pereche pe care îl vei atrage ca un magnet în realitatea ta.




06 ianuarie 2016

miercuri, ianuarie 06, 2016 - ,, No comments

Țigara ”de după...”


Ai făcut dragoste ca și când te așteptai ca în orice clipă Terra să se transforme în praf. Apoi însă, de parcă nu s-a întâmplat nimic, te-ai ridicat de lângă ea și ți-ai aprins țigara, trăgând cu nesaț fum după fum. Într-o clipă, ai făcut ca țigara să pară obiectul dorinței, iar ceea ce se întâmplase cu doar câteva clipe înainte doar modalitatea prin care ea îți oferea un plus de plăcere.

Își dorea să rămâi lângă ea. Să o dezmierzi. Să îi oferi o îmbrățișare dintr-acelea care o făceau să devină una cu tine. Să o privești în ochi așa cum o făceai la primele întâlniri, înfiorând-o și umplându-i corpul cu o căldura plăcută. Își dorea să...se simtă a ta! Atât. Pur și simplu. Iar tu?

Îți sugerez ceva. Privește țigara! Vezi cum mănâncă jarul, cu poftă, milimetru cu milimetru? Așa ai făcut și tu cu inima ei...Ai transformat-o în scrum! Și nu ți-a ajuns să o faci o singură dată. Ai repetat istoria, iar și iar.

Sper să înțelegi de ce acum ai parte de o altă țigară ”de după”, țigara de după EA? Și dacă nu poți renunța la fumat, măcar renunță să mai transformi inimi în scrum...

05 ianuarie 2016

Insectarul


Oricărui el...

Iți amintești ce mândru erai de insectarul tău? Mai cu seamă atunci când erai invidiat de către cei din jur pentru fluturii tăi, prinși în bolduri, ordonat, într-o cutiuță. Nici măcar o clipă nu te gândeai că le-ai frânt acestora zborul și că, pe de altă parte, ai privat cel puțin o persoană să trăiască fericirea de care tu ai avut parte, de a-i vedea plutind.

Te-ai gândit însă vreo clipă că, deși acel insectar este doar o amintire din copilărie, nu înseamnă că nu mai ești ucigaș de fluturi? Că există un alt insectar pe care l-ai populat zi de zi? Da, în pofida declarațiilor de dragoste, a jurămintelor...Ai mizat pe confort, lipsă de efort și pe liniștea ta, ai pus pe primul plan obiceiurile și tabieturile tale, fără să încerci vreo clipă să vezi efectele. Că ai stins acel foc de început și ai ucis fluturii care te făceau să simți că zbori și tu.

Dacă n-ai renunțat încă la acest insectar, fă-o! Cât mai curând! Dacă ai făcut-o, încearcă să fie definitiv, la fel cum, probabil, s-a întâmplat cu cel din copilărie. Lasă fluturii să zboare și încearcă să le oferi în fiecare zi o nouă motivație pentru a o face.

04 ianuarie 2016

Titanium

Yes, I'm bulletproof...

You shout it out
But I can't hear a word you say
Talking loud
Not saying much
Criticize
But all your bullets ricochet
Shoot me down

But I get up
I'm bulletproof
Nothing to lose
Fire away, fire away
Ricochet
You take your aim
Fire away, fire away

You shoot me down
But I won't fall
I am titanium
You shoot me down
But I won't fall
I am titanium, I am titanium

Cut me down
But it's you who'll have further to fall
Ghost town
Haunted love
Raise your voice
Sticks and stones may break my bones
Talking loud
Not saying much

I'm bulletproof
Nothing to lose
Fire away, fire away
Ricochet
You take your aim
Fire away, fire away

You shoot me down
But I won't fall
I am titanium
You shoot me down
But I won't fall
I am titanium, I am titanium

Stone heart
Machine gun
Firing at the ones who run
Stone heart
Loves bulletproof glass
You shoot me down.

Caută-mă by Iustina Țalea

Caută-mă și mă vei găsi…
în zile mohorâte și-n soare,
printre cuvinte seci sau printre versuri pline de emoție,
acolo unde se opresc cuvintele și-ncepe tăcerea,
în nopți lipsite de vise sau în luna plină extrem de grațioasă,
printre filele subliniate sau îndoite ale cărților care-mi plac. Caută-mă.
în diminețile de primăvară și în zilele călduțe de toamnă,
printre frunze, printre flori,
în acorduri blânde de pian, sau în sunetul fin al viorii,
în lumina unei stele sau în întunericul unei nopți înnorate,
în gingășia unui copil,
în aroma de dimineață a cafelei fierbinți,
în parfumul plăcut al unui bujor roz,
în stropii de ploaie care lovesc ritmic pervazul.
Caută-mă acolo unde n-are nimeni răbdare să ajungă. Acolo, departe de lume, de zgomot, de tot.
Caută-mă-n mare.
Caută-mă-n tine, caută-mă-n noi.
Caută-mă și mă vei găsi așteptându-te, iubindu-te.
© Iustina Ţalea

03 ianuarie 2016

duminică, ianuarie 03, 2016 - ,,, No comments

Am sa...

”Când vine vremea să mănânci corect și să începi să faci exerciții, nu există am să fac mâine. Mâine este boala”, spunea V.L. Allineare. Credeți însă că este valabil doar în ceea ce privește corpul? Nicidecum.

Obișnuim să spunem ”Am să...”. Sau popularul ”O să...”. Mai mult, în marea majoritate a cazurilor, acțiunea din propoziția sau fraza care începe cu ”Am să...” nu este însoțită de un termen la care ea se va produce. Și rămâne o vorbă-n vânt. Care, mai grav, de cele mai multe ori, nu este rostită pentru noi, ci se vrea o promisiune, un angajament.
Mai devreme sau mai târziu, ne costă. Pentru că nimic nu are termen de valabilitate nelimitat. Timpul se scurge implacabil și ajungem să ne dăm seama că fie și dacă ne-am dori să trecem la acțiune, nu mai este posibil. Cu consecințele de rigoare. Indiferent de gravitatea acestora, un lucru este cert. Am pierdut!
Important este să nu fie războiul, ci doar o bătălie. Primul pas este acela de a avea un termen pentru acțiunea pe care ”Am să...”. Al doilea, ca el să fie cât mai apropiat posibil de momentul în care îl propunem. Și, nu în ultimul rând, să-l respectăm. Și să facem! Pentru că altfel totul se transformă într-un ”Am să...” cu conotații de perpetuu mobile.