Clipe

Obișnuim să spunem ”Am să...”. Sau popularul ”O să...”. Mai mult, în marea majoritate a cazurilor, acțiunea din propoziția sau fraza care începe cu ”Am să...” nu este însoțită de un termen la care ea se va produce. Și rămâne o vorbă-n vânt. Care, mai grav, de cele mai multe ori, nu este rostită pentru noi, ci se vrea o promisiune, un angajament.

Mai devreme sau mai târziu, ne costă. Pentru că nimic nu are termen de valabilitate nelimitat. Timpul se scurge implacabil și ajungem să ne dăm seama că fie și dacă ne-am dori să trecem la acțiune, nu mai este posibil. Cu consecințele de rigoare. Indiferent de gravitatea acestora, un lucru este cert. Am pierdut!

Important este să nu fie războiul, ci doar o bătălie. Primul pas este acela de a avea un termen pentru acțiunea pe care ”Am să...”. Al doilea, ca el să fie cât mai apropiat posibil de momentul în care îl propunem. Și, nu în ultimul rând, să-l respectăm. Și să facem! Pentru că altfel totul se transformă într-un ”Am să...” cu conotații de perpetuu mobile.